Uneori, intrebarile pot fi sacaitoare. De cum iti re-intalnesti copilul seara, incepe potopul de intrebari: „Ce ai facut azi?”, „Ce ai invatat?”, „Cum ti-a fost ziua?”. Mai ales daca ziua lui nu a fost una tocmai buna.

De aceea, cel mai potrivit mod sa afli toate informatiile pe care le doresti, este prin joaca & distractie. Poti, de exemplu sa il implici intr-o poveste. Iti recomandam Povestea Soricelului. Este o poveste cu care copiii rezoneaza, se identifica, de cele mai multe ori, cu unul sau altul dintre personaje. Iti vor povesti situatii de viata reale, similare cu cele din poveste, prin care ei au trecut si care i-au marcat.

De asemenea, este un bun prilej sa sondezi terenul si sa discuti cu cel mic ce inseamna „sa fii special”, care sunt lucrurile care il fac pe el special.

Povestea Soricelului
Soricelul era trist. Se simtea ca fiind cel mai slab si mai mic animal din padure.

„Nu mai vreau sa fiu un soricel”, a chitait el. „As vrea sa nu mai am corpul asta mic, picioarele astea scurte si coada asta subtire…”

Soricelul s-a dus sa il vada pe Leu. Acesta era Regele Padurii. Soricelul stia ca leul este Regele Padurii si isi dorea si el sa fie un mare lider, intr-o buna zi.

S-a uitat la Leu si i-a spus acest lucru, insa leul a ras si i-a spus ca el este mare si puternic, pe cand soricelul este mic si slab.

Soricelul s-a intristat si mai mult si a plecat mai departe, catre gazela care poate sa alerge mai repede ca vantul si ca gandul. Soricelul i-a spus ca si-ar dori si el sa poata alerga atat de repede, intr-o buna zi.

Gazela a ras incetisor si l-a compatimit, spunandu-i ca nu va putea alerga niciodata atat de repede, pentru ca are picioarele scurte.

Soricelul s-a intristat si mai mult, a lasat ochii in pamant si a plecat mai departe, pana cand s-a intalnit cu maimutica. Maimutica se legana pe liane, din copac in copac. Tinandu-se de crengi doar in coada, a topait direct in fata soricelului.

Soricelul i-a spus ca si-ar dori tare mult sa poata sa se catere si el in stilul asta, intr-o buna zi. Maimutica a chicotit si i-a spus ca ea se poate catara datorita cozii elegante. Pe cand soricelul are o coada subtiratica si fragila.

La auzul acestor vorbe, soricelul s-a intristat nespus, ba chiar i-au aparut lacrimi in ochi… “Nu sunt bun de nimic, sunt un biet soricel” isi spunea de unul singur…

In acel moment, i se parea ca toate celelate animale erau speciale, iar el este doar un soricel amarat si nesemnificativ. S-a ascuns intr-o scorbura care i-a iesit in drumsi s-a pus pe plans.

Dar deodata a auzit un zgomot puternic si infricosator. Toate animalele din padure strigau ingrozite dupa ajutor: leul ragea, gazela plangea, maimuta tipa. Speriat si cu inima batand mai sa ii sparga pieptul micut, stia ca trebuie sa-si faca curaj si sa mearga sa vada ce se intampla.A iesit incetisor, a mers prin padure spre locul din care tipetele se auzeau tot mai tare. A ajuns la o poienita in care erau niste custi uriase si infioratoare, in care animalele erau incuiate. Fusesera prinse de vanatori.

„Ajuta-ne! Ajuta-ne! Te rugaaam!” strigau cu disperare. Soricelul insa le-a raspuns: „Eu sunt doar un soricel. Nu pot sa conduc ca tine, leule, sa alerg ca tine, gazela sau sa ma catar ca tine, maimutica! Imi pare rau, dar chiar nu sunt suficient de bun ca sa va ajut.” Cu inima franta, soricelul se pregatea sa plece, crezand ca nu are cum sa ajute. Insa, deodata, si-a amintit ca si el are un dar special. Si-a dat seama ca acele custi urate erau legate cu sfoara. Si atunci si-a spus: „Du-te inapoi, soricelule! Tu ai dinti incredibil de ascutiti, perfecti pentru ros sfori”.

S-a intors la custi si a luat fiecare sfoara la rand si a ros, si a ros, pana cand s-au rupt si usile s-au deschis. Animalele erau acum libere. Leul l-a ridicat pe soricel cu blandete in falcile lui puternice si l-a pus pe spatele gazelei. Apoi, animalele au fugit pana au ajuns departe-departe de custi.

Cand s-au simtit in siguranta, s-au oprit. Mai intai gazela i-a multumit soricelului, apoi maimutica. Leul a vorbit ultimul: “Soricelule, esti un erou! Ne-ai salvat de vanatori. Ce putem face ca sa iti multumim?” Dupa un moment de gandire, Soricelul a raspuns: “Mi-ati daruit deja tot ce aveam nevoie. Mi-ati aratat cat de bine este sa fiu Eu!”

@poveste preluata Crown copyright